Ori de câte ori mă întorc la Tulcea, cercetez cu multă sârguință dulapurile cu vechile caiete, manuale și alte hârtii. Aceste alte hârtii sunt mereu pline de surprize, căci mi-e dat să descopăr prin ele lucruri valoroase despre care am uitat de mult. Din această serie, coboară în filele mele de blog o culegere de poezii. M-am amuzat citindu-le și mi-am amintit că, fiind româncă, musai trebuie să fiu și poetă. Coperta culegerii e dovada clară că tata a fost mândru culegător de litere, iar fie-sa și-a dorit să respecte modelul. Și pentru că tot suntem în meci deschis cu primăvara: