Emilia Muller

Sunt tare încântată să vă anunț că Ildiko  are în lista de lecturi viitoare cele mai recente două cărți ale mele (non-ficțiune și ficțiune).

(dacă n-aveți vedere de lunetist, găsiți mai jos fragmentul) Visul oricărui scriitor este să trăiască din ce scrie. Eu sunt modestă. Nu-mi doresc decât o căscioară în Bahamas. Așa că lucrez intens la scris. Doar, doar s-o apropia țărișoara asta de mine. În general, inspirațiile întru scris mă caută pe când sunt ocupată cu alte treburi – când dorm, mă plimb, citesc sau fac duș. Însă există unele teme de care mă izbesc, iar întâlnirea noastră este atât de violentă că mi-e greu să mă mai gândesc la altceva, iar atunci scriu de parcă aș fi posedată, de parcă mă zbat în întuneric și caut lumină sau mă zbat pentru aer.  Motorul, însă, cu aceste teme este mereu unul singur – indignarea. Așa a apărut Corporația . Întregul text este, de fapt, o indignare și o chemare de alăturare a altora care simt la fel, cu scopul de a iniția schimbarea. Interacțiunea cu medici-samsari (axați pe căpătuială) și medici-jemanfișiști (blazați, nepăsători) mi-a servit drept inspirație pentru Ratări în sănă...

Am țopăit prin casă, auzind ce cuvinte frumoase rostește Alexandra despre romanul meu, Laura Rise - Deținută. Puteți urmări de la minutul 14:35, dând click aici .

Cuvântul era descoperit 😊 . Veți înțelege după vizionarea videoului.

E vinerea mică, așa cum știm de la Morning Glory. Iar dacă sunteți în căutarea unei lecturi care să vă anime și să vă arate că nu sunteți singuri,  „Corporația”  de abia vă așteaptă. Mulțumesc frumos, Alexandra, pentru recenzie!!