La mulți ani, copii!


Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Se lucrează!

Imagine
(dacă n-aveți vedere de lunetist, găsiți mai jos fragmentul) Visul oricărui scriitor este să trăiască din ce scrie. Eu sunt modestă. Nu-mi doresc decât o căscioară în Bahamas. Așa că lucrez intens la scris. Doar, doar s-o apropia țărișoara asta de mine. În general, inspirațiile întru scris mă caută pe când sunt ocupată cu alte treburi – când dorm, mă plimb, citesc sau fac duș. Însă există unele teme de care mă izbesc, iar întâlnirea noastră este atât de violentă că mi-e greu să mă mai gândesc la altceva, iar atunci scriu de parcă aș fi posedată, de parcă mă zbat în întuneric și caut lumină sau mă zbat pentru aer.  Motorul, însă, cu aceste teme este mereu unul singur – indignarea. Așa a apărut Corporația . Întregul text este, de fapt, o indignare și o chemare de alăturare a altora care simt la fel, cu scopul de a iniția schimbarea. Interacțiunea cu medici-samsari (axați pe căpătuială) și medici-jemanfișiști (blazați, nepăsători) mi-a servit drept inspirație pentru Ratări în sănă...
Citiți mai multe

Cea mai mare surpriză a anului

Imagine
Azi am trăit un moment similar cu cele de la decernarea premiilor Oscar. Dar fără rochia de gală. Nu mă impacientez, o păstrez, că cine știe?! Priveam videoul Alexandrei și m-a luat pe nepregătite să aud că romanul meu “ Cusătoresele ” este menționat la secțiunea Cea mai mare surpriză a anului. Dacă doriți să vedeți momentul, îl găsiți începând cu minutul 4 :51 din videoul de mai jos. Cea mai mare bucurie a unui scriitor este să fie citit. Mulțumesc, Alexandra , pentru bucuria de a-mi citi cartea și onoarea de a o prezenta și recomanda altor cititori interesați! Iar dacă doriți să vedeți recenzia pe care a făcut-o Alexandra cărții, vă rog să priviți videoul de mai jos începând cu minutul 3:31.
Citiți mai multe

Schimbare în mediile de lucru

Imagine
In English M-a întrebat cineva de la ce a pornit noua mea carte . Nedreptate, abuz, dublă măsură, frică, muncă în zadar și încă atâtea altele. Dar după ce m-am mai gândit un pic, am realizat că totul a plecat de la faptul că m-am simțit singură în fața celor menționate mai sus. Și pentru că m-am simțit singură, am crezut că eu fac nota discordantă, că eram o neadaptată și singura care se indigna cu privire la anumite comportamente sau situații abuzive. Vorbind cu oamenii (fie ei colegi, foști colegi, prieteni, familie), am aflat că nu sunt singură. Iar dacă această carte are un scop acela este ca nimeni să nu se mai simtă vreodată singur. Cartea aceasta reprezintă vocea alături de care altele să se adune. Căci nimeni nu poate face totul de unul singur, iar schimbarea atât de necesară în mediile de lucru va veni doar dacă suntem mai mulți să o cerem. Căci toate poveștile incluse în ea (de la interviuri, angajare, demisii și concedieri) sunt poveștile noastre. Pentru anumite tipolgii...
Citiți mai multe