Să fie pace!

Am privit ieri cum se demola o casă veche în vecinătate. 

Și totul a căpătat dimensiuni tulburătoare, mai ales că înainte de asta văzusem videouri și poze cu ce se întâmplă în Ucraina.

Nu îmi vine să cred că așa ceva este posibil, însă suferința este reală și la fel și pericolul.

Când am scris nuvela  ‘Sunt Veteran!’, m-am concentrat asupra experienței pe care a avut-o bunicul meu în cel de-al doilea război Mondial, dorindu-mi ca istoria să nu se repete și să învățăm cu toții din greșelile trecutului. Războaiele nu sunt niciodată duse pentru bunăstarea și prosperitatea oamenilor simpli, mai ales pentru că oamenii simpli sunt cei care își dau viața pe front.

 

Vreau ca dorința de pace și liniște să se adeverească cât mai curând:

‘….

Îmi amintesc și acum gustul acela amar, ce nu se lăsa dus nici de apă și nici de pâine. Era frica. La un moment dat nici că mai știam de ce ne temem. De moarte, de foame, de sete, de schilodire, de păduchi? Nu văzusem niciodată roboți, dar auzisem eu vorbindu-se de la alții. Și tare îmi părea că în funinginea ce ne înconjura, pe front fiind, păream cu toții niște roboți care înaintau. Ne era frică, dar înaintam. Unii dintre noi erau într-o așa stare de șoc că scăpaseră armele din mâini și înaintau doar pentru că cei de lângă ei înaintau. Mi-amintesc de o dată când am încercat să spun o rugăciune, dar iureșul și sfârâitul gloanțelor care treceau pe lângă noi mă împiedicau să rostesc mai mult decât “Tatăl nostru care ne ești în ceruri”. Bum! Bum! Uitam unde rămăsesem și o luam din nou de la capăt „Tatăl nostru care .....”. Și mergeam. Mergeam. Nu știam unde. De parcă dacă am fi înaintat, s-ar fi terminat terenul trasat cu sângele nostru și am fi fost izbăviți de groaza pieirii, de urletele de durere dimprejur, de ochii deschiși, neclintiți și amenințători ai trupurilor căzute, de mirosul aerului ars. Poate că unii visau cearceafuri curate. Eu îmi doream să ajung într-un loc atât de liniștit, încât să pot auzi din nou ciripitul de păsărele, și unde pământul era uscat, nu băltind de sânge. ‘

(fragment din nuvela 'Sunt Veteran!')