Emilia Muller

Anul 2018 a fost tare blând cu mine. Primul meu roman a pășit în lume, susținut de muze de la coperte până la filele lui. 'Un sfârșit e un început' este refrenul unei melodii tare dragi mie. Un an se sfârșește și altul se pregătește să ne treacă pragul. N-am să vă plictisesc cu urări pe care trebuie să le fi citit pe altundeva. Dar am să vă las drept inspirație o frază citită de curând într-o carte. Sper să vă călăuzească în anul 2019 și să vă ajute să vă bucurați de ce aveți în jur și să îndrăzniți să luptați pentru ce vă face fericiți, cu adevărat: "Suntem obligați să facem atâtea lucruri stupide încă de mici crezând că sunt esențiale...".

Când citești teatru , se întâmplă uneori să capeți o nouă perspectivă./ When you read theatre  plays, sometimes it happens that you get a fresh perspective. A mea a fost cu privire la poezie. Poezia scrisă de mine. Nu cu multă vreme în urmă./ My fresh perspective was on poetry. The poetry which I wrote. Not very long time ago. 1. 2. 3. 

Chiar dacă Paștele a trecut, iepurașul e suficient de ghiduș încât să-și permită să mai facă niște cadouri. De data asta este vorba despre două. Cadouri. Sub formă de cărți. Două exemplare din romanul " Cusătoresele " se pregătesc să-i încânte pe cei doi câștigători. Prietenii de la Serial Readers au binevoit să mijlocească acest concurs. Nu trebuie decât să urmați indicațiile de aici . Mult noroc! Actualizare : Câștigătorii au fost desemnați .

Cineva m-a întrebat deunăzi cum m-aș prezenta pe mine, ca brand. N-a fost ușor, dar am reușit să îmi fac o descriere succintă. Iacătă: Cu un zâmbet care pare să-i locuiască mereu pe buze, Emilia Muller debordează de creativitate, muzicalitate, râset, dorință întru reciclare și prietenie. Deși e un om organizat, Emilia Muller nu umblă doar cu liste de to-do după ea. Uneori notează versuri, idei de articole, de cărți și chiar de croitorit haine.  Citește cu aviditate și e capabilă să facă și recomandări de lectură. Când nu scrie, Emilia Muller vede filme. Multe filme, și multora dintre ele le scrie recenzii pe unul dintre cele patru bloguri pe care le gestionează.  Emilia Muller râde. Cu forță și fiind conștientă că e unul dintre cele mai eficiente sporturi pentru mușchii feței. Și aici ajungem la muzicalitate. Emilia Muller cântă. Frumos, după spusele ei. Alții mai au, însă, ezitări.  Prieteni?! Pe unde nu are Emilia Muller prieteni?! Cunoaște prea bine valoar...

De curând a avut loc festivalul " Orașul și literatura " și, asistând într-o seară la discuțiile despre influența orașului asupra literaturii, am reflectat apoi asupra cărților mele. M-am născut și am crescut la oraș și, foarte rar, am vizitat satul. E drept, satul are un anume farmec, și asta și pentru că aveam mai multă libertate decât la oraș, bunicii erau mai îngăduitori și dornici să ne facă toate poftele, aveam fructe la discreție - pe care le puteam culege ușor și cu mâna - și aveam un câine, care era al meu pe întreaga durată a șederii. Și totuși, n-aș da nicicând orașul pe sat. Din multe considerente, printre care enumăr și vorba cântecului " dați-mi cinematograf ". Am căutat orașul prin literatura mea și iată ce am găsit.

Vestimentația și accesoriile au fost asigurate de Squirrel . For my English-speaking friends, the text in English below: (Excerpt from 'The Sewing Club') I went out of my apartment building just on time to catch the rain. The parka I was wearing was surely going to show its utility. I put the hood over my cap to make sure that I wouldn’t arrive soaking wet to Eliza’s house. The month of March was kind of moody, or maybe I was feeling that way about it giving that I was coveting summer and spring seemed to want to leave me with a brutal impression. Raindrops were furiously splashing over the causeway and, from time to time, the drops would hit my black pants. There, the drops looked like mercury drops easing their way into the fabric. Then they would quickly vanish, leaving behind an even blacker spot. On the streets, people were armed and fighting using their umbrellas, which were very eager to throw themselves forward, just like a top of an epee. Some had already gi...

Romanul "Cusătoresele" vă așteaptă la secțiunea  Noutăți  din Librăria Humanitas de la Cișmigiu. Poftă bună la citit!

Cineva a spus că dacă îți dorești foarte mult să citești o carte despre un subiect anume și acea carte nu există, ar fi bine s-o scrii chiar tu. Și am. Iar mai jos aveți un mic video de la evenimentul de lansare a cărții care nu a mai fost scrisă până acum.

O campanie frumoasă își oglindește chipul pe meleagurile noastre. O campanie care are în centrul ei educația. Am fost invitată și am răspuns cu multă mândrie invitației. M-am tot gândit dacă să scriu din perspectiva unui profesor (dat fiind că la un moment dat m-am mândrit și eu cu apelativul doamna - profesorii știu de ce), dar am ales să scriu din perspectiva unui elev. Cu toții am fost la un moment dat elevi și înțelegem mai bine decât oricine anumite probleme ale educației. Mai ales pentru că acum avem ocazia să le privim și dintr-alte unghiuri. Mă număr printre aceia care consideră că experiența trăită formează părerea.  Iar părerea mea o găsiți în articolul acesta . Mulțumesc frumos pentru invitația de a face parte din acest proiect minunat!

Plecasem de acasă cu încurajări. Avuseseră grijă prieteni dragi să-mi amintească de minunăția ce mă caracterizează. Și totuși cuvintele pe care voiam să le adresez oamenilor prezenți la eveniment se agitau în mintea mea și simțeam cum îmi crește tensiunea cu cât mă apropiam mai mult de Librăria Humanitas de la Cișmigiu. Și deodată totul s-a calmat. De la radio au răzbit către mine următoarele versuri cântate de Laura Stoica:  “Tu mă vezi/ Mai frumoasă decât știu eu/ Mă faci să simt că sunt centrul lumii eu.” Am luat cântecul drept un semn de încurajare și l-am lăsat să vibreze în interiorul meu pe toată durata evenimentului. Oamenii prezenți mi-au părut să se lase ghidați de aceeași melodie. M-am bucurat și le-am lăsat cuvintele frumoase să-mi liniștească emoțiile. Le mulțumesc tuturor oamenilor speciali ce mi-au pășit pragul existenței! Fără voi lumea aceasta ar fi fost mai puțin frumoasă decât știu eu.

Cu pași mici, dar siguri, lansarea romanului se apropie. Găsiți mai jos un fragment care să vă potolească setea de eveniment . Vă aștept cu drag!

Vineri, 9 februarie 2018, romanul “Cusătoresele” pășește în lume la braț cu editura Eikon și trei invitate speciale. Vor vorbi cu înflăcărare publicului prezent doamnele Ana-Maria Nistor, Roxana Cazaciuc și Corina Bratu Moderator: Valentin Ajder, directorul editurii Eikon. Explorând probleme de comunicare, mai noi sau mai vechi, subiecte tabu, nevoi negate și descoperiri filosofale, romanul “Cusătoresele” vă va încânta de la prima filă. Acțiunea romanului se desfășoară în orașul Cluj-Napoca, dar cum scriitoarea v-a obișnuit cu recomandări excursionistice, nu vor lipsi nici acestea din roman. Dan, personajul principal al romanului, capătă acces la gândurile femeilor. Și nu pățește la fel precum personajul int erpretat de Mel Gibson, electrocutându-se cu foehnul. Ci mai degrabă, precum cel jucat de Robin Williams. Infiltrat în grupul secret, condus de fosta lui prietenă, Dan descoperă cu stupoare că femeile vorbesc și despre altceva decât despre rochițe și pantofi. Subiectele...

Având în vedere croitoreala mea specifică, am îndrăznit să merg mai departe și să croșetez idei și trăiri și să le leg firul în primul meu roman.  „Cusătoresele” aduce în prim plan probleme de comunicare din societatea de astăzi, subiecte tabu, nevoi negate și descoperiri filosofale.  Este povestea unui bărbat care se deghizează în femeie și descoperă, infiltrându-se într-un grup secret condus de fosta lui prietenă, aspecte de viață nebănuite până atunci.  Și pentru că, la rându-mi, îmi plac romanele polițiste, romanul "Cusătoresele" conține și mister, dar și o crimă. Lansarea romanului va avea loc în cadrul Librăriei Humanitas de la Cișmigiu, pe data de 9 februarie ora 19:00. Vă invit cu drag să îmi fiți alături!