Emilia Muller

Cea mai mare bucurie a unui scriitor este să fie citit. Indiscutabil. Dacă scriitura place, nu mai ține de el sau ea. Și asta deoarece scriitorul și-a dat interesul să exprime cât mai bine ceea ce a dorit, dar felul în care un cititor primește și interpretează scriitura ține de persoană. Persoana cititorului, și anume. Articolele mele online (cincisprezece) de la Bookster sunt citite, iar asta mă bucură tare. Și mai mult, mă bucură să citesc comentariile. Iată-l pe cel mai recent la articolul '5 motive să citești cărți' . Mulțumesc, dragă Ana! Mulțumesc că ți-ai luat din timpul tău să mă citești. Mulțumesc pentru comentariul tău. Scriitoarea e onorată.

My father is a wise man. As time goes by and I’m getting older, I’m starting to realize he is even wiser than I thought. When I was a child, he always used to insist that I should not leave my things laying around, and that I should always set a place for them and place them there.   If you learn to put one thing in its place it’s going to help you a lot, on the long run, because you can always go fetch it and find it there. And you can do that even with your eyes closed.   This is true, actually. I took his advice and it turned out to be very useful. I reckon this is how I developed my organizational skills. By simply applying his piece of advice, I was efficient. Then, I started feeling the need for clarity and planning. A need that I always try to fulfil in my professional and personal relationships. If things are not clear and well defined for neither of the parties (or even only for one of them), the standstill occurs. And standstill cannot be surpassed by only one party’...

Deja știți că am  articole  publicate pe platforma prietenilor mei de la Bookster (ba chiar și una dintre cărțile mele - ' Aventuri de excursionist ' în ediție bilingvă). Am ajuns astfel la 16 materiale, iar astăzi am chiar și primul meu  articol în limba engleză . Poftă bună la citit, dragi Booksteri!

E ceva din întrebarea aceasta care te duce cu gândul că ai putea să alegi. Ei bine, eu nu am ales. S-a întâmplat că am ajuns scriitor publicat. Dar trebuie să menționez că înainte de acest statut, am fost (și încă mai sunt) un bun povestitor. Cred că singura mea intervenție a fost să trimit emailuri la diverse edituri pentru a-mi propune operele spre publicare. Acesta este singurul meu rol activ din 'devenire'. În timp ce textele... ei bine... eu cred că scriitorul este un mijlocitor. De fapt, este cel responsabil de mijlocirea întâlnirii cititorului cu povestirea. Astfel încât, vin și scriu: nu am devenit scriitor. Am fost scriitor cu mult înainte să realizez că sunt. Se întâmplă, însă, că nu aveam nicio idee despre asta. Și cum este deja o vreme de când sunt convinsă de acest aspect, recunosc fățiș. Sunt.

Săptămâna aceasta am avut parte de o bucurie deosebită. Am vizionat prima recenzie video a poveștii ' Veverița Șugu și câinele Hapciu '. Tineretu’ din ziua de azi chiar nu mai e cum era odat’. Și chiar e frumos să remarci acest aspect. Vă invit să vă delectați și voi cu această frumoasă  recenzie video. Mulțumesc, dragă Lulu!

Am mers la librăria Humanitas Kretzulescu în căutarea unor cărți de adăugat la lista mea de citit. Înainte de a intra, soțul meu chiar m-a întrebat dacă mai am cărțile mele prin librării. I-am răspuns că nu prea cred că le voi găsi. Am trecut, inevitabil, pe lângă raftul de cărți în limba engleză. Dar nici bine n-am ajuns la colțul dedicat scriitorilor români traduși în limba engleză că mi-am recunoscut unul dintre copii. Mare mi-a fost bucuria, nu vă mint. Mai ales că anul acesta se vor împlini patru ani de la lansarea ediției bilingve a ‘ Aventuri de excursionist / Adventures of Tourists ’.  De nu aveți drum la librărie, cartea o puteți comanda de aici . 

Ne plac poveștile de succes. De fapt, în general, aplecăm urechile doar la povești de succes. Iar asta pentru că ne ajută să ne poziționăm, inconștient, într-o poziție favorabilă cu privire la problema pentru care am dori rezolvare ori succes. Uităm, însă, adesea că succesul nu vine pe tavă. Succesul nu are legătură cu cât de bine te prezinți, cât de bine prezinți proiectul pe care îl dorești încununat de succes, câtă experiență ai, ce impact va avea și cât va dura acel impact după lansarea proiectului, dacă ești cunoscut sau nu, dacă aduci ceva nou și revoluționar pe masa deja plină de proiecte similare, dacă ești credibil în rolul tău de inițiator/ susținător al proiectului etc.   De fapt, succesul are legătură cu toate cele de mai sus. Cumva, ele trebuie să se găsească pe aceeași axă, în același timp. În plus, trebuie să fii dispus să primești răspunsuri descurajatoare, refuzuri și să insiști. Iar adevărul este că odată ce aceste criterii sunt îndeplinite, succesul poate s...

Astăzi e ziua internațională a scriitorilor. N-am știut inițial, bineînțeles. Dar am oameni dragi care țiu să fiu informată. În plus, am primit și urări de cititori. Și anume, cât mai mulți. Mi-am zis că e musai să îmi fac un selfie cu drăguțele mele. De voiți a-mi citi lucrările, le găsiți online. Iaca aici un link, printre multele.

Inventez cuvinte. Cei apropiați mie deja s-au familiarizat și au în uz cuvinte inventate de mine. Acum câțiva ani, ne vizitase nepotu’ la Cluj. Ne hăhăisem suficient pe durata șederii și am avut grijă să-l cadorisesc la plecare cu noi cuvinte în vocabular. Într-o seară, mă sună soră-mea. - Fat ă, mi-ai înnebunit copilul cu cuvintele tale inventate. Ce înseamnă ‘hopșî-hopșî’? Copilul îmi tot cerea să facem asta și era chiar revoltat că nu știu când s-a tot vorbit despre asta pe când am fost la voi. - Înseamnă să dormi și chiar să sforăi, după posibilități, am răspuns râzând. Mi-am amintit de dialogul ăsta zilele trecute, când soțul meu s-a referit la somn cu ‘hapciu-hapciu’. Deh, veverița face parte din lumea noastră și nu o putem exclude.

Unii încep anul cu dorințe. Eu încep cu zâmbete. Căutând printre lucruri, am găsit un tablou înrămat, creație a unui fost coleg de la editură.  Pare-mi-se că mereu am fost înconjurată de oameni talentați de la care să mă inspir. Tot acolo, am găsit și o poză. Ce tânără am fost și ce tânără încă mai sunt! Să fie un an nou bun. De citit cărți. Și nu numai.