(dacă n-aveți vedere de lunetist, găsiți mai jos fragmentul) Visul oricărui scriitor este să trăiască din ce scrie. Eu sunt modestă. Nu-mi doresc decât o căscioară în Bahamas. Așa că lucrez intens la scris. Doar, doar s-o apropia țărișoara asta de mine. În general, inspirațiile întru scris mă caută pe când sunt ocupată cu alte treburi – când dorm, mă plimb, citesc sau fac duș. Însă există unele teme de care mă izbesc, iar întâlnirea noastră este atât de violentă că mi-e greu să mă mai gândesc la altceva, iar atunci scriu de parcă aș fi posedată, de parcă mă zbat în întuneric și caut lumină sau mă zbat pentru aer. Motorul, însă, cu aceste teme este mereu unul singur – indignarea. Așa a apărut Corporația . Întregul text este, de fapt, o indignare și o chemare de alăturare a altora care simt la fel, cu scopul de a iniția schimbarea. Interacțiunea cu medici-samsari (axați pe căpătuială) și medici-jemanfișiști (blazați, nepăsători) mi-a servit drept inspirație pentru Ratări în sănă...
În primăvară, noua mea carte, „ Corpora ția. Tipologii și ghid de supraviețuire ”, a pornit mișcarea pentru schimbare. Deoarece am primit întrebări și curiozități despre carte, i-am propus lui Derrick să le discutăm într-un interviu. Din pricina tipologiilor prezentate în carte, mulți credeau că aș fi de părere că nu există nici colegi, nici șefi și nici medii de lucru care nu sunt toxice. M-am gândit că cel mai bine pot dovedi contrariul printr-un interviu condus de un fost coleg. Interviul este în limba engleză, dar are subtitrări în limba română. Pentru a urmări interviul cu subtitrări, apăsați, vă rog, pe pătrățelul roșu și apoi pe YouTube (jos, pe dunga neagră) și o altă fereastră se va deschide. Am vorbit cu Derrick despre de ce este important să vorbim despre tipologiile care ne seacă de energie, de ce avem nevoie și cum putem iniția schimbarea în mediile de lucru și care au fost inspirațiile mele pentru cea mai recentă carte. Vizionare plăcută și vă ...
Sunt veteran! este o poveste despre iubire şi sacrificiu, în care rolurile din societate, dar şi din viaţa de familie planează asupra personajelor ca un destin implacabil. Iubirea, fie ea între părinţi şi copii, soţ şi soţie, fraţi şi surori, bunici şi nepoţi, este de fapt personajul principal al nuvelei, redând oamenilor identitatea prin ea însăşi. Eşti mamă pentru că eşti iubită de copii. Eşti bunic pentru că eşti iubit de nepoţi. Ce se întâmplă însă odată cu trecerea timpului, atunci când priorităţile se schimbă? Identitatea rămâne aceeaşi, mamă sau bunic, după caz? Adăugire la data de 1 octombrie 2024 - Din păcate, cartea a fost retrasă din circulație și nu mai poate fi comandată.
Comentarii
Trimiteți un comentariu