Emilia Muller

Romanul "Cusătoresele" a împliniti cinci ani de când a pășit în lume. Îmi amintesc foarte bine ziua aceea de vineri, 9 februarie 2018. Aveam așa de multe emoții cu privire la evenimentul de lansare! În drum spre librărie, însă, cântecul "Mai frumoasă" al Laurei Stoica mi-a fost balsam. Și totul a decurs minunat.  Mulțumesc tuturor celor care mi-au fost mie și Cusătoreselor aproape!

Dacă sunteți în căutare de ‘ceva bun de citit’, opriți-vă, vă rog, la rândurile de mai jos. De n-ați reușit până acum și doriți să-mi citiți cărțile, iacătă aici câteva site-uri de unde le puteți comanda: 1.  Aici  veți găsi toate cele patru cărți ale subsemnatei. 2.  Două  șarmante. 3. Iar dacă sunteți în afara României, puteți comanda primele mele două cărți  aici  și  aici .  4. Bonus -  prima recenzie video  a poveștii lui Șugu. Mulțumesc, dragă Lulu! Revenind la lista de cărți, iată recomandările mele: Aerul din oase – Otilia Țeposu Decizia – Karine Tuil Mic tratat de filosofie a păsărilor – Philippe J. Dubois Mica mincinoasă – Lisa Ballantyne Mortua Est –Teodor Hossu-Longin Nu te găsescpe nicăieri – Laura Ionescu Moarte - Julian Barnes Dimineața în care ar fi trebuit să mor – Semezdin Mehmedinovic Teatru –Sidonia Drăgușanu Cină cu ficat și inimă – Mihaela Apetrei Acluofobia. Zece povestiri macabre – Flavius Ardelean Prizonieră în Teheran – Marina

Aventurile au plecat în vacanță. Un coleg de-ai mei vizitează Ghana și a luat cartea să-i țină de urât pe drum. Voi ce citiți în vacanța ce urmează?

Se spune că amintirile sunt refugiul în momente de neliniște sau singurătate. Mie mi se întâmplă adesea să nu mă duc eu spre amintiri, ci să vină ele la mine. Precum această postare pe care am regăsit-o de curând. E un lucru tare frumos să ți se amintească ceva ce ți-ai amintit acum șapte ani. Ce noroc cu blogul ăsta! Pe noptieră, am o carte de Vlad Mușatescu , să mă protejeze de nesomn sau încrâncenare. Și cum o deschisesem eu nopțile trecute, mi-am amintit că acum niște ani, mai mult de șapte sigur, mă pomenisem într-o discuție telefonică vorbindu-i atât de frumos despre scriitura lui Vlad unei prietene. Și cum mai mereu sunt plină de patos atunci când cred în ceva, am purces la o convingere directă. Așa că am purtat mai departe conversația telefonică, doar că prietena mea n-a mai vorbit, ci a ascultat. Mai exact, m-a ascultat citindu-i câteva pasaje dintr-una din cărțile lui Vlad. Îmi pare uneori că amintirile sunt singurele haine de care avem nevoie. Acoperiți-vă frumos!  

Mi-a amintit recent Facebook că am apărut într-un cotidian de Tulcea. Și am zis să mă laud.

Lucrul cu oamenii nu este ușor. V-ați gândit vreodată să puneți pe categorii tipurile de colegi sau șefi cu care ați lucrat?! Vorbind cu prietenii despre experiențele noastre la lucru, am reușit să definesc câteva tipologii. Vă prezint mai jos cea a colegului obsedat de curățenie. Câți dintre voi l-au întâlnit?   Cazul colegului obsedat de curățenie Cu toții trebuie să fi cunoscut măcar o dată în viață un obsedat de curățenie. La lucru, e chiar un pic mai dificil de administrat situația dacă îți place ca totul să lucească. Cel mult, poți controla curățenia sau murdărirea, după caz, de pe biroul personal. Bineînțeles, cei de la HR vor pune prin bucătării și culoare afișe despre cum trebuie să respectăm curățenia, nu numai pentru sănătatea noastră și a colegilor, dar și pentru a beneficia de o atmosferă prietenoasă la birou. Cele mai colorate discuții le-am auzit în bucătării. Reproșuri aruncate de la o parte la alta, cu atât de multe colorături încât și cei mai roșii obraji