Emilia Muller

Nu a fost un an ușor. Dar fiecare dintre noi s-a ajutat de lucruri frumoase să poată privi cu optimism. Cărțile mi-aduc mereu bucurie și iubesc să descopăr autori noi sau stiluri noi la autori a căror scriere mi-e deja cunoscută. Dacă sunteți în căutare de  ‘ceva bun de citit’, opriți-vă, vă rog, la rândurile de mai jos. De n-ați reușit până acum și doriți să-mi citiți cărțile, iacătă aici câteva site-uri de unde le puteți comanda: 1.  Aici  veți găsi toate cele patru cărți ale subsemnatei. 2.  Două  șarmante. 3. Iar dacă sunteți în afara României, puteți comanda primele mele două cărți  aici  și  aici .   Revenind la lista de cărți, poftiți de vă inspirați: 10 minute 38 de secunde în această lume ciudată - Elif Shafak În ape adânci – Paula Hawkins Carnetul auriu – Doris Lessing Scurt ă istorie a tractoarelor în limba ucraineană – Marina Lewycka Bunuri blocate – Sophie van Llewyn Oameni anxioși – Fredrik Backman Clopotul de sticlă – Sylvia Plath Maleabil

De curând am primit un ‘Nu’ și a fost prilej suficient să îmi analizez sentimentele. Nu știu despre voi, dar eu am primit suficient de multe răspunsuri negative cât să mă învăț minte să stau cuminte în banca mea. N-am fost și nu voi fi niciodată genul de om care ‘intră pe geam atunci când i se închide o ușă’, însă sunt perseverentă. Dar într-o variantă timidă. M-am învățat să-mi regrupez sentimentele rănite și să încerc să găsesc alte soluții pentru a duce la bun capăt ce mi-am propus. E greu, n-am să ascund și nici n-am să mă costumez în super-eroină. E tare greu să tot primești refuzuri și să îți păstrezi încrederea în proiectul tău. Inevitabil, te gândești dacă mai e cazul să insiști dacă tot ți se arată că ce propui nu e în trend sau nu ar putea să aducă mai mulți oameni laolaltă. Până la urmă, dacă găsești un mic sens în proiect, e cazul să continui. Sensul meu? Dacă aduc un zâmbet pe fețele oamenilor și dacă, citind ce am scris, reușesc să-i apropii de alți oameni, alte exp

Artiștii sunt vestiți că se reinventează. Anul acesta poate că au fost solicitați chiar mai mult decât de obicei. Când ești creator de frumos, talentul tău se vede în tot ce faci. Iată masca, iată măiestria, iată artistul! Și iată pagina artistului - https://www.facebook.com/MaraAlinaIuliana Și da, tabloul din fundal este pictat de aceeași pictoriță. De fapt, ea este și autoarea picturii care se află pe coperta romanului meu, ' Cusătoresele '.

(For English, please go at the end of the post.)  Când frigul începe să-și arate măiestria pe afară, să rămâi în casă chiar nu pare o idee rea. Așa apare și crește apetitul pentru lectură. Iar dacă la asta mai adăugăm sunetul de lemne care troznesc în șemineu, arzând, nu ne rămâne decât să adunăm cărți frumoase pe care să le citim. Vă provoc la lectură citind din trei dintre cărțile mele! Poftă bună la lectură! For my English-speaking friends -  bombitaluivladmusatescuenglish: By the Fireside

Am văzut de curând o postare pe LinkedIn despre o anume întrebare de la interviul de angajare și m-am amuzat. Poza prezenta un dialog simplu : De ce dori ți acest post? Sunt pasionat(ă) de ideea de a nu muri de foame.   Uneori e un adevărat calvar să mergi la interviuri. Lumea se așteaptă la explicații extraordinar de ample despre motivația ocupării acelui loc. Sigur, motivația se găsește. Altfel, omul n-ar fi aplicat. Însă unora le este greu să devină prea euforici în fața unor necunoscuți. Apoi, mai sunt cei ca mine, caracterizați de un stil laconic. Iar în plus, cei care au aplicat la nimereală, pot fi și ei detectați. Parol! (că știu că aceasta este grija)   Inevitabil, mi-am amintit de un interviu de angajare în care am fost întrebată: Dar dacă scrii cărți și ești publicată și ești așa de creativă, ce cauți într-o companie? Motivația mea e mereu aceeași, am nevoie de oameni. Să adun povești și să construiesc altele. Dar chiar și așa, un artist nu poate trăi din creația lui. Sau, m

Mi s-a întâmplat adesea să fiu rugată să dau definiții. În general, evit să dau definiții pentru că trăiesc o stranie senzație că retez din însemnătatea lucrului pe care îl definesc. Ce este un scriitor? Ce simte un scriitor? Când este un scriitor? La toate cele trei întrebări de mai sus aș răspunde la fel: scrie! Ei bine, poate simțiți că nu se potrivește răspunsul pentru cea de-a doua întrebare. Dar se. Dacă faceți un pas înapoi și realizați că un scriitor scrie și despre ce simte. Pe scurt, iată mai jos manifestul meu.

Azi am primit o veste frumoasă. Ediția bilingvă (română și engleză) poate fi împrumutată de toți cititorii Bookster. Vă urez lectură plăcută și vă aștept cu drag impresiile!

Azi mi-a ajuns comanda făcută la Libris cu acest semn de carte: Susțin scriitorii români. Îi citesc cu drag și le cumpăr cărțile. Și nu din solidaritate profesională, ci din mândria pe care o am față de cultura românească. Am scris recomandări și nu mă voi opri să laud scriitori, actori și regizori români a căror operă mă impresionează.  Citesc și scriu românește!

(Photo credit: Laura Chouette - Unsplash ) O d omnișoară mi-a scris de curând pe Facebook să mă întrebe cum am făcut să fiu publicată. M-a rugat să îi enumăr pașii pe care i-am urmat. M-am gândit că nu este singura persoană care are nevoie de sfaturile mele, așa că vă redau mai jos răspunsul meu. Iar de mai aveți câteva minuțele la dispoziție, găsiți aici   link către un interviu de-ale mele.     Bună,   Îți mulțumesc frumos că mi-ai scris! În primul rând, felicitări! E frumos tare drumul de scriitor, deși anevoios. Nu știu dacă parcursul meu îți va fi de ajutor, însă o să-ți povestesc în simpli pași cum a decurs. Am scris ce simteam adânc în sufletul meu că trebuie să transmit. Subliniez acest aspect deoarece vei găsi și auzi că e mai bine să scrii despre ce e la modă sau se citește. Părerea mea este că dacă alegi să procedezi așa nu ești scriitor, ci jurnalist (căci ei pe lângă meseria de informare a oamenilor, caută și subiecte care să suscite interesul). Pasul doi

Toată lumea știe că-s înaltă. Pe vremea când nu eram tocmai atât de înaltă, m-a dus tata la pozat (de fapt, am fost cu întreaga familie la pozat). Mi-amintesc ca prin ceață acel moment. Cumva, peste ani, mi-am pus întrebări dacă nu am visat. Studioul fotografului avea ceva tare familiar și țin minte că m-a urcat pe un fel de băncuță și probabil că mi s-a zis să zâmbesc. Sau să stau nemișcată.  Deși…. istoricul meu în ale pozării nu prea conține comandă de nemișcare. De obicei, mi se reproșează că nu stau dreaptă. Prima poză de buletin, pe vremea când încă acesta era livrat sub formă de carnețel, a fost una alb-negru. Dar și mai mult, a fost ‘lucrată’ cu nițică frustrare. În sensul că fotografa îmi tot reproșa că nu stau dreaptă și că mă înclin spre dreapta (a nu se citi, vă rog, aici vreo înclinare către vreo oareșce ideologie politică). Și uite așa buzele mele, de abia creionate, au ieșit strâmbe (pesemne credeam că așa controlez statul drept) și a ‘gură strepezită’. Dar revenind, poa

În orice vremi s-ar găsi, scriitorii găsesc cu ușurință măcar un strop de inspirație. Și dacă relația lor cu inspirația   este aidoma cu a mea, este sigur că trec la treabă, fără vreo amânare.   Așadar, nu vă temeți. Scriitoarea continuă să adune povești și să vă facă părtași la ele.  Vi le dăruiește cu drag pe acest blog , dar le puteți găsi și pe raftul prietenilor ei de la Bookster. Poftă bună la citit!

Pe 9 februarie, se împlinesc doi ani de la lansarea romanului “ Cusătoresele ” .   E drept că un astfel de moment trebuia sărbătorit, iar a dumneavoastră scriitoare n-a dorit să lase momentul să treacă neobservat. Am lucrat la acest roman cu o pasiune devoratoare, pe care sper că cititorii au simțit-o. Am adunat în filele romanului tot ce am considerat mai important și vrednic de atenție. Dar pe lângă tot procesul creativ, evenimentul de lansare a romanului îmi rămâne drept unul dintre cele mai emoționante momente din câte mi-a fost dat să trăiesc. Surprizele pe care le pregătisem pentru cei prezenți la lansare au fost depășite de surprizele cu care m-au cadorisit doamnele mele dragi. Dacă nu ați citit încă romanul, acum este un moment la fel de bun ca oricare. Pentru că, până la urmă, tot ce-și dorește un scriitor este să fie citit . Fapt pentru care vă mulțumesc din suflet!