Emilia Muller

Am văzut de curând o postare pe LinkedIn despre o anume întrebare de la interviul de angajare și m-am amuzat. Poza prezenta un dialog simplu : De ce dori ți acest post? Sunt pasionat(ă) de ideea de a nu muri de foame.   Uneori e un adevărat calvar să mergi la interviuri. Lumea se așteaptă la explicații extraordinar de ample despre motivația ocupării acelui loc. Sigur, motivația se găsește. Altfel, omul n-ar fi aplicat. Însă unora le este greu să devină prea euforici în fața unor necunoscuți. Apoi, mai sunt cei ca mine, caracterizați de un stil laconic. Iar în plus, cei care au aplicat la nimereală, pot fi și ei detectați. Parol! (că știu că aceasta este grija)   Inevitabil, mi-am amintit de un interviu de angajare în care am fost întrebată: Dar dacă scrii cărți și ești publicată și ești așa de creativă, ce cauți într-o companie? Motivația mea e mereu aceeași, am nevoie de oameni. Să adun povești și să construiesc altele. Dar chiar și așa, un artist nu poate trăi din creația lu...

Mi s-a întâmplat adesea să fiu rugată să dau definiții. În general, evit să dau definiții pentru că trăiesc o stranie senzație că retez din însemnătatea lucrului pe care îl definesc. Ce este un scriitor? Ce simte un scriitor? Când este un scriitor? La toate cele trei întrebări de mai sus aș răspunde la fel: scrie! Ei bine, poate simțiți că nu se potrivește răspunsul pentru cea de-a doua întrebare. Dar se. Dacă faceți un pas înapoi și realizați că un scriitor scrie și despre ce simte. Pe scurt, iată mai jos manifestul meu.

Azi am primit o veste frumoasă. Ediția bilingvă (română și engleză) poate fi împrumutată de toți cititorii Bookster. Vă urez lectură plăcută și vă aștept cu drag impresiile!

Azi mi-a ajuns comanda făcută la Libris cu acest semn de carte: Susțin scriitorii români. Îi citesc cu drag și le cumpăr cărțile. Și nu din solidaritate profesională, ci din mândria pe care o am față de cultura românească. Am scris recomandări și nu mă voi opri să laud scriitori, actori și regizori români a căror operă mă impresionează.  Citesc și scriu românește!

(Photo credit: Laura Chouette - Unsplash ) O d omnișoară mi-a scris de curând pe Facebook să mă întrebe cum am făcut să fiu publicată. M-a rugat să îi enumăr pașii pe care i-am urmat. M-am gândit că nu este singura persoană care are nevoie de sfaturile mele, așa că vă redau mai jos răspunsul meu. Iar de mai aveți câteva minuțele la dispoziție, găsiți aici   link către un interviu de-ale mele.     Bună,   Îți mulțumesc frumos că mi-ai scris! În primul rând, felicitări! E frumos tare drumul de scriitor, deși anevoios. Nu știu dacă parcursul meu îți va fi de ajutor, însă o să-ți povestesc în simpli pași cum a decurs.  Pasul unu - Am scris ce simțeam că vreau să transmit. Subliniez acest aspect deoarece vei găsi și auzi că e mai bine să scrii despre ce e la modă sau se citește. Părerea mea este că dacă alegi să procedezi așa nu ești scriitor, ci jurnalist (căci ei pe lângă meseria de informare a oamenilor, caută și subiecte care să suscite interesul)....

Toată lumea știe că-s înaltă. Pe vremea când nu eram tocmai atât de înaltă, m-a dus tata la pozat (de fapt, am fost cu întreaga familie la pozat). Mi-amintesc ca prin ceață acel moment. Cumva, peste ani, mi-am pus întrebări dacă nu am visat. Studioul fotografului avea ceva tare familiar și țin minte că m-a urcat pe un fel de băncuță și probabil că mi s-a zis să zâmbesc. Sau să stau nemișcată.  Deși…. istoricul meu în ale pozării nu prea conține comandă de nemișcare. De obicei, mi se reproșează că nu stau dreaptă. Prima poză de buletin, pe vremea când încă acesta era livrat sub formă de carnețel, a fost una alb-negru. Dar și mai mult, a fost ‘lucrată’ cu nițică frustrare. În sensul că fotografa îmi tot reproșa că nu stau dreaptă și că mă înclin spre dreapta (a nu se citi, vă rog, aici vreo înclinare către vreo oareșce ideologie politică). Și uite așa buzele mele, de abia creionate, au ieșit strâmbe (pesemne credeam că așa controlez statul drept) și a ‘gură strepezită’. Dar revenind,...

În orice vremi s-ar găsi, scriitorii găsesc cu ușurință măcar un strop de inspirație. Și dacă relația lor cu inspirația   este aidoma cu a mea, este sigur că trec la treabă, fără vreo amânare.   Așadar, nu vă temeți. Scriitoarea continuă să adune povești și să vă facă părtași la ele.  Vi le dăruiește cu drag pe acest blog , dar le puteți găsi și pe raftul prietenilor ei de la Bookster. Poftă bună la citit!