Emilia Muller

Unii încep anul cu dorințe. Eu încep cu zâmbete. Căutând printre lucruri, am găsit un tablou înrămat, creație a unui fost coleg de la editură.  Pare-mi-se că mereu am fost înconjurată de oameni talentați de la care să mă inspir. Tot acolo, am găsit și o poză. Ce tânără am fost și ce tânără încă mai sunt! Să fie un an nou bun. De citit cărți. Și nu numai.

Nu a fost un an ușor. Dar fiecare dintre noi s-a ajutat de lucruri frumoase să poată privi cu optimism. Cărțile mi-aduc mereu bucurie și iubesc să descopăr autori noi sau stiluri noi la autori a căror scriere mi-e deja cunoscută. Dacă sunteți în căutare de  ‘ceva bun de citit’, opriți-vă, vă rog, la rândurile de mai jos. De n-ați reușit până acum și doriți să-mi citiți cărțile, iacătă aici câteva site-uri de unde le puteți comanda: 1.  Aici  veți găsi toate cele patru cărți ale subsemnatei. 2.  Două  șarmante. 3. Iar dacă sunteți în afara României, puteți comanda primele mele două cărți  aici  și  aici .   Revenind la lista de cărți, poftiți de vă inspirați: 10 minute 38 de secunde în această lume ciudată - Elif Shafak În ape adânci – Paula Hawkins Carnetul auriu – Doris Lessing Scurt ă istorie a tractoarelor în limba ucraineană – Marina Lewycka Bunuri blocate – Sophie van Llewyn Oameni anxioși – Fredrik Backm...

De curând am primit un ‘Nu’ și a fost prilej suficient să îmi analizez sentimentele. Nu știu despre voi, dar eu am primit suficient de multe răspunsuri negative cât să mă învăț minte să stau cuminte în banca mea. N-am fost și nu voi fi niciodată genul de om care ‘intră pe geam atunci când i se închide o ușă’, însă sunt perseverentă. Dar într-o variantă timidă. M-am învățat să-mi regrupez sentimentele rănite și să încerc să găsesc alte soluții pentru a duce la bun capăt ce mi-am propus. E greu, n-am să ascund și nici n-am să mă costumez în super-eroină. E tare greu să tot primești refuzuri și să îți păstrezi încrederea în proiectul tău. Inevitabil, te gândești dacă mai e cazul să insiști dacă tot ți se arată că ce propui nu e în trend sau nu ar putea să aducă mai mulți oameni laolaltă. Până la urmă, dacă găsești un mic sens în proiect, e cazul să continui. Sensul meu? Dacă aduc un zâmbet pe fețele oamenilor și dacă, citind ce am scris, reușesc să-i apropii de alți oameni, alte exp...

Artiștii sunt vestiți că se reinventează. Anul acesta poate că au fost solicitați chiar mai mult decât de obicei. Când ești creator de frumos, talentul tău se vede în tot ce faci. Iată masca, iată măiestria, iată artistul! Și iată pagina artistului - https://www.facebook.com/MaraAlinaIuliana Și da, tabloul din fundal este pictat de aceeași pictoriță. De fapt, ea este și autoarea picturii care se află pe coperta romanului meu, ' Cusătoresele '.

(For English, please go at the end of the post.)  Când frigul începe să-și arate măiestria pe afară, să rămâi în casă chiar nu pare o idee rea. Așa apare și crește apetitul pentru lectură. Iar dacă la asta mai adăugăm sunetul de lemne care troznesc în șemineu, arzând, nu ne rămâne decât să adunăm cărți frumoase pe care să le citim. Vă provoc la lectură citind din trei dintre cărțile mele! Poftă bună la lectură! For my English-speaking friends -  bombitaluivladmusatescuenglish: By the Fireside

Am văzut de curând o postare pe LinkedIn despre o anume întrebare de la interviul de angajare și m-am amuzat. Poza prezenta un dialog simplu : De ce dori ți acest post? Sunt pasionat(ă) de ideea de a nu muri de foame.   Uneori e un adevărat calvar să mergi la interviuri. Lumea se așteaptă la explicații extraordinar de ample despre motivația ocupării acelui loc. Sigur, motivația se găsește. Altfel, omul n-ar fi aplicat. Însă unora le este greu să devină prea euforici în fața unor necunoscuți. Apoi, mai sunt cei ca mine, caracterizați de un stil laconic. Iar în plus, cei care au aplicat la nimereală, pot fi și ei detectați. Parol! (că știu că aceasta este grija)   Inevitabil, mi-am amintit de un interviu de angajare în care am fost întrebată: Dar dacă scrii cărți și ești publicată și ești așa de creativă, ce cauți într-o companie? Motivația mea e mereu aceeași, am nevoie de oameni. Să adun povești și să construiesc altele. Dar chiar și așa, un artist nu poate trăi din creația lu...

Mi s-a întâmplat adesea să fiu rugată să dau definiții. În general, evit să dau definiții pentru că trăiesc o stranie senzație că retez din însemnătatea lucrului pe care îl definesc. Ce este un scriitor? Ce simte un scriitor? Când este un scriitor? La toate cele trei întrebări de mai sus aș răspunde la fel: scrie! Ei bine, poate simțiți că nu se potrivește răspunsul pentru cea de-a doua întrebare. Dar se. Dacă faceți un pas înapoi și realizați că un scriitor scrie și despre ce simte. Pe scurt, iată mai jos manifestul meu.