Emilia Muller

Am privit ieri cum se demola o casă veche în vecinătate.  Și totul a căpătat dimensiuni tulburătoare, mai ales că înainte de asta văzusem videouri și poze cu ce se întâmplă în Ucraina. Nu îmi vine să cred că așa ceva este posibil, însă suferința este reală și la fel și pericolul. Când am scris nuvela   ‘Sunt Veteran!’, m-am concentrat asupra experienței pe care a avut-o bunicul meu în cel de-al doilea război Mondial, dorindu-mi ca istoria să nu se repete și să învățăm cu toții din greșelile trecutului. Războaiele nu sunt niciodată duse pentru bunăstarea și prosperitatea oamenilor simpli, mai ales pentru că oamenii simpli sunt cei care își dau viața pe front.   Vreau ca dorința de pace și liniște să se adeverească cât mai curând: ‘…. Îmi amintesc și acum gustul acela amar, ce nu se lăsa dus nici de apă și nici de pâine. Era frica. La un moment dat nici că mai știam de ce ne temem. De moarte, de foame, de sete, de schilodire, de păduchi? Nu văzusem niciodată rob...

Nu am să mă lansez aici în declarații dacă mă încrez o' nu în destin.  Dar mă bucură tare să descopăr lucruri mici care îmi arată constant că-s norocoasă.  Iaca, mi-am amintit din nou !

Toată lumea știe că-mi place să beau ceai  și cafea (dacă laptele cu o ușoară aromă de cafea se poate numi așa). Dar când se lasă frigul, îmi place mult vinul. Roșu, bineînțeles. De când cu pandemia și faptul că n-am mai plecat așa de des în afara țării, nu a mai trebuit să dovedesc nimănui că-s trecută de vremea majoratului și că pot bea alcool. Iată, există și avantaje. Și nu era să vă las doar cu recomandări de cărți și plusez și cu o listă de vinuri roșii preferate. Și încă ceva, ca să înțelegeți lista de mai jos – mie îmi plac vinurile cu un postgust, nu doar să simți tăria alcoolului sau parfumul de la început. Nu-s o cunoscătoare într-ale vinului, dar citându-l pe al meu soț – să stabilești de îți place o nu, te face cunoscătoare. Așadar, iaca mai jos.   Emilia Barbera Decanta 68.2 Da, știu ce o să spuneți. Pentru că împărțim același prenume, musai e bun. Dar chiar e. Am descoperit ghinișorul acesta acum doi ani și ceva și nu mă satur. Sticla-schimbător de vite...

Primesc adesea întrebări despre cum fac să citesc atât de mult. Și găsesc că nu este neapărat o chestiune despre a avea timp, cât despre a-ți face timp. Mereu mi-am făcut timp să citesc, în metrou, în drum spre birou sau spre casă, seara încă un pic, iar în weekend cât de mult se poate. De când cu pandemia, cititul de dimineață nu-mi mai intră in program. E drept, nu mai sunt stresată să plec la o anumită oră sau că n-aș prinde metroul pentru a ajunge la timp. Și chiar am câștigat niște timp, dacă e să calculez drumul cu metroul (în jur de două ore pe zi). Cu toate acestea, am încercat să-mi mențin obiceiul sănătos de a-mi acorda mici pauze – acelea deja agreate despre cum trebuie să ne ridicăm de la birou să facem mișcare și o pauză pentru a mă detașa de sarcinile de lucru, a mă relaxa puțin, citind câteva minute.   La final de zi, îmi fac timp să citesc măcar 20 de pagini. În unele zile, reușesc să citesc 100 de pagini, în alte zile nu. Dar știu că nu trebuie să mă forț...

Nu vă dezamăgesc nici anul acesta cu lista mea de cărți de recomandat. Dacă sunteți în căutare de ‘ceva bun de citit’, opriți-vă, vă rog, la rândurile de mai jos. De n-ați reușit până acum și doriți să-mi citiți cărțile, iacătă aici câteva site-uri de unde le puteți comanda: 1.  Aici   veți găsi toate cele patru cărți ale subsemnatei. 2.  Două   șarmante. 3. Iar dacă sunteți în afara României, puteți comanda primele mele două cărți  aici   și  aici .  4. Bonus -  prima recenzie video  a poveștii lui Șugu. Mulțumesc, dragă Lulu!   Revenind la lista de cărți, poftiți de vă inspirați: Fragil – Goșu Simona Cât de aproape sunt ploile reci – Coșa Bogdan Tot ce i-am promis tatălui meu  – Ioana Maria Stăncescu  Omul de castane – Soren Sveistrup Omulețul din perete – Marian Coman Preaiubita – Toni Morrison Când vina ne desparte – Liane Moriarty Dacă te-aș înțelege, aș avea această expresie pe față?  – Alan Alda ...

Cea mai mare bucurie a unui scriitor este să fie citit. Indiscutabil. Dacă scriitura place, nu mai ține de el sau ea. Și asta deoarece scriitorul și-a dat interesul să exprime cât mai bine ceea ce a dorit, dar felul în care un cititor primește și interpretează scriitura ține de persoană. Persoana cititorului, și anume. Articolele mele online (cincisprezece) de la Bookster sunt citite, iar asta mă bucură tare. Și mai mult, mă bucură să citesc comentariile. Iată-l pe cel mai recent la articolul '5 motive să citești cărți' . Mulțumesc, dragă Ana! Mulțumesc că ți-ai luat din timpul tău să mă citești. Mulțumesc pentru comentariul tău. Scriitoarea e onorată.

My father is a wise man. As time goes by and I’m getting older, I’m starting to realize he is even wiser than I thought. When I was a child, he always used to insist that I should not leave my things laying around, and that I should always set a place for them and place them there.   If you learn to put one thing in its place it’s going to help you a lot, on the long run, because you can always go fetch it and find it there. And you can do that even with your eyes closed.   This is true, actually. I took his advice and it turned out to be very useful. I reckon this is how I developed my organizational skills. By simply applying his piece of advice, I was efficient. Then, I started feeling the need for clarity and planning. A need that I always try to fulfil in my professional and personal relationships. If things are not clear and well defined for neither of the parties (or even only for one of them), the standstill occurs. And standstill cannot be surpassed by only one party’...