Cartea mea, un obiect-bijuterie


Când cartea pe care ai scris-o pleacă în lume, tu nu mai exiști. În sensul în care puterea pe care o aveai pe când era manuscris, s-a năruit. Acum, cartea este propria sa stăpână, iar cititorii sunt îndreptățiți să le placă sau nu.

Renunțând, mai mult nevoit, la control, înveți despre toleranță, în tușe pe care nici nu le bănuiai. Într-un mod egoist, controlul revine la autor când află că munca sa este apreciată, aplaudată sau promovată. Așa că m-am bucurat foarte tare să recapăt controlul (din fericire, pentru carte, recăpătarea asta este de scurtă durată; și tot din fericire, pentru mine, de data aceasta, am trăit de câteva ori bune anul acesta recăpătarea de control), când am ascultat-o pe Aditi vorbind despre cel mai recent roman, „Laura Rise-Deținută”.

Apoi, laudele s-au sendimentat și au făcut loc unui alt sentiment, mult mai frumos și mai trainic. Recunoștința. Când dragul tău de carte se oglindește în dragul altuia de carte, înțelegi că ești înțeles. Și cine nu vrea să fie înțeles?!

Mulțumesc, Aditi, pentru cuvintele frumoase despre carte și despre culisele vieții unei scriitoare!

În videoul de mai jos, o puteți asculta pe Aditi vorbind despre cartea mea în intervalul 19:51 – 21:37.


Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Se lucrează!

Imagine
(dacă n-aveți vedere de lunetist, găsiți mai jos fragmentul) Visul oricărui scriitor este să trăiască din ce scrie. Eu sunt modestă. Nu-mi doresc decât o căscioară în Bahamas. Așa că lucrez intens la scris. Doar, doar s-o apropia țărișoara asta de mine. În general, inspirațiile întru scris mă caută pe când sunt ocupată cu alte treburi – când dorm, mă plimb, citesc sau fac duș. Însă există unele teme de care mă izbesc, iar întâlnirea noastră este atât de violentă că mi-e greu să mă mai gândesc la altceva, iar atunci scriu de parcă aș fi posedată, de parcă mă zbat în întuneric și caut lumină sau mă zbat pentru aer.  Motorul, însă, cu aceste teme este mereu unul singur – indignarea. Așa a apărut Corporația . Întregul text este, de fapt, o indignare și o chemare de alăturare a altora care simt la fel, cu scopul de a iniția schimbarea. Interacțiunea cu medici-samsari (axați pe căpătuială) și medici-jemanfișiști (blazați, nepăsători) mi-a servit drept inspirație pentru Ratări în sănă...
Citiți mai multe

Ildiko despre romanul meu nepublicat, „Soarele din tine”

Imagine
Pe lângă sindromul impostorului, scriitorii se luptă cu mulți demoni. Eu mă lupt și cu superstiția de a nu vorbi despre cărțile la care lucrez, să nu care cumva să sperii șansele de publicare. Și iată, azi îmi arăt vulnerabilitatea. Dacă n-ar fi fost Ildiko, probabil că nu aș fi ieșit din zona mea de confort ; e greu, e tare greu să încerci să te lupți cu obiceiuri vechi. Dar iată că Ildiko a fost suficient de curajoasă și pentru mine și a vorbit nu doar într-un video, ci în trei, despre romanul meu, încă nepublicat, „Soarele din tine”. Mă simt onorată să fiu citită, susținută și încurajată într-o manieră atât de sinceră și frumoasă! O reverență, Ildiko! Videourile le găsiți aici: De la 14:17 – 15:30 și de la  26:32 – 27:44  De la 22:00 – 25:25 și de la  31 :16 – 35:11 De la  40:48 – 44:19 
Citiți mai multe

Sunt Veteran!

Imagine
Sunt veteran!  este o poveste despre iubire şi sacrificiu, în care rolurile din societate, dar şi din viaţa de familie planează asupra personajelor ca un destin implacabil.  Iubirea, fie ea între părinţi şi copii, soţ şi soţie, fraţi şi surori, bunici şi nepoţi, este de fapt personajul principal al nuvelei, redând oamenilor identitatea prin ea însăşi.  Eşti mamă pentru că eşti iubită de copii. Eşti bunic pentru că eşti iubit de nepoţi. Ce se întâmplă însă odată cu trecerea timpului, atunci când priorităţile se schimbă? Identitatea rămâne aceeaşi, mamă sau bunic, după caz?  Adăugire la data de 1 octombrie 2024 - Din păcate, cartea a fost retrasă din circulație și nu mai poate fi comandată.
Citiți mai multe